Parenting cu blândețe și cărțile Prințesei Urbane
În familia noastră cititul a fost mereu prioritar.
Bunicii mei, pe când trăiau, făceau mari eforturi în a consolida biblioteca familiei și a consuma informațiile de acolo.
Am crescut cu o mare dragoste de cărți și, după ce am plecat de acasă, singura piesă de mobilier de care mi-a păsat a fost vechea bibliotecă, ticsită cu foarte multe cărți, cumpărate în aproape 7 decenii de noi toți.
Îmi doresc ca și Nadia să moștenească acest apetit pentru citit și știu că bunele obiceiuri se cultivă devreme. Din acest motiv am investit și noi o mică avere deja în câteva zeci de cărți pentru copii: de la cărți de activități la cele de povești.
Merg pe principiul că o carte pentru copii e bine să fie o lectură ușoară și să prezinte exact genul de informație potrivit pentru intelectul și afectul unui copil din acel palier de vârstă, din acest motiv am stat momentan departe de cărți cu lupi eviscerați, zmei decapitați și fetițe care mor de frig visând jucării și o viață mai bună.
Va avea timp să proceseze și asemenea informații, odată ce mai crește; acum, că are doar 4 ani, citim despre animale care se ajută, despre copii care mai fac câte o năzdrăvănie, despre Moș Crăciun și alte personaje ușor de „digerat”.
Din acest motiv am fost extrem de receptivă, când am auzit că Ioana Chicet Macoveiciuc a lansat cărți de copii.
O citesc dinainte de a avea copilul și îmi place ideea de parenting cu blândețe pe care îl promovează. Deși ne mai supărăm pe micuță și o certăm, încercăm să nu ne înfuriem chiar din orice motiv și să ne alegem „bătăliile”: facem mare caz de chestii de siguranță (scaun auto, traversat strada etc.) și nu facem chiar atât caz dacă murdărește o haină sau varsă sticluța cu apă, pentru că, de cele mai multe ori chiar sunt mici accidente.
Și, dacă noi, adulții, nu ne tragem de urechi pentru orice asemenea greșeală, considerăm că și fata ar trebui înțeleasă când greșește și este clar că nu a fost nicio rea-intenție.
„Te iubesc, orice-ai face”
Este prima carte pe care i-am citit-o Nadiei.
Am primit-o cadou de la o vecina și bună prietenă, înainte să apuc să fac eu comanda. Nadia a iubit cartea din prima clipă și câteva zile o citeam de cel puțin două ori (la somnul de prânz și cel de noapte).
Personajul central este Ema, construită după chipul și asemănarea Sofiei, fiica Ioanei.
La fel ca și fiica mea, este un copil inteligent și dezinvolt, care încearcă să se fofileze de la unele mici obligații, simte nevoia să testeze orice (chiar și când i se recomandă să se abțină) și face tot felul de năzdrăvănii.
Cartea este un bun antrenament și pentru noi, părinții – să învățăm să nu ne mai înfuriem chiar din orice, pentru că este extrem de ușor să-ți pierzi cumpătul, când ai un copil mic.
La urma urmei, hainele se spală (mai ales că peste 3-4 luni oricum crește copilul suficient încât să nu îi mai vină), pereții se zugrăvesc și o tură simplă de vomitat încă nu a omorât pe nimeni.
Ema se pune în tot felul de situații zglobii și mama ei reușește să-și păstreze cumpătul, repetându-i copilului că, și când face năzdrăvănii, încă este iubită.
De la spălatul pisicii în vană, la sărit somnul de prânz, până la plecat în explorare la plajă fără părinți și mâncat prea multe prăjituri – mica Ema le cam face pe toate, la fel ca și copiii noștri.
Cel mai important este însă mesajul că, orice ar face năzdrăvanii noștri, dragostea noastră pentru ei este intactă și necondiționată.
A fost interesant de observat că, deși anul trecut pe Nadia nu o prea interesa subiectul, de câteva luni este tot mai sensibilă la ideea de dragoste și la faptul că o iubim necondiționat.
În cele câteva ocazii când a greșit și a fost certată, imediat m-a întrebat: dar tot mă iubești, nu-i așa?
Sigur că te iubesc, doar că sunt dezamăgită de ce ai făcut – i-am răspuns imediat și totul s-a încheiat cu bine.
La fel de interesant este de observat că, deși pe stilul vechi de parenting, trebuia să o cert mai des, poate chiar să o lovesc, copilul a înțeles repede când ceva chiar este greșit și a început să observe ea însăși că a făcut o prostie.
Mai nou, de câte ori scapă ceva sau face o „prostie”, mă anunță că a făcut ceva greșit și adaugă „mama, îmi pare rău că am făcut .. ”. În acest caz nu mai rămâne altceva decât să observăm încă o dată împreună că a greșit și cum putem evita pe viitor asemenea probleme.
Și, așa cum știe din carte, să ne re-rostim dragostea una pentru cealaltă, chiar și când armonia a fost stricată temporar de năzdrăvănia respectivă.
„Te iubesc, orice-ai face” este o carte minunată la vârste mici și, așa cum precizam deja, este o rețetă utilă de gestionat mici situații confictuale și de subliniat că iubirea noastră pentru ei este chiar necondiționată și nu depinde de modul în care se comportă sau ne fac pe plac.
După ce s-a familiarizat cu situațiile comice în care tot intră Ema, Nadia a apucat să-l cunoască și pe Eric, fratele acesteia, în timpul activităților culinare ale familiei.
„Mami, e gata?”
Aici Ioana povestește cu umor întâmplări din familia celor doi copii, în timp ce pregătesc diverse mâncăruri delicioase: banana-bread, turtă dulce, pizza, ciocolată pentru copii etc.
Ca și Ioana, am încercat și noi să-i cultivăm fetei gustul pentru mâncarea de calitate, de preferat gătită în casă, cu ingrediente proaspete și, pe cât posibil, naturale.
Am obișnuit-o să consume fructe și am reușit să o ținem departe de unele produse pe care încă le considerăm nepotrivite pentru ea (pufuleți, ciocolată, torturi etc.).
Deși suntem tot mai relaxați în această privință (dacă mergem la o petrecere dată de vreo prietenă de a fetei sau primim prăjitură), fata încă nu dă semne că ar interesa-o.
Compensăm cu clătite, waffles sau alte minunății similare, pe care le pregătim împreună și le consumă cu miere sau gem.
De un an și ceva Nadia e tot mai intersată de bucătărit, așa că de multe ori mă invită ea însăși să „facem o rețetă”.
Cartea are câteva idei de mâncăruri interesante, plus că o amuză la culme micile incidente din bucătărie, cu Eric care aruncă prunele bune la gunoi sau umple bucătăria cu făină.
Singura problemă este că, atunci când dorește să mă tachineze, Nadia va spune repede, ca și micuții Eric și Ema „mama, e gata? Când e gata? Ai terminat?”. O spânceană ridicată și am rezolvat însă problema.
Pentru micuți pofticioși și părinții lor recomand cu mult drag „Mami, e gata?”.
„Băiețelul cu aripă de fluture”
Aceasta este deja în altă ligă, o lectură mai puțin amuzantă, dar extrem de importantă, mai ales de la o vârstă mică.
David este un copil special, ce s-a născut cu o aripă de fluture, în loc de una dintre mâini. Putem să ne gândim că este personalizarea unui copil cu sindrom Down sau autism, un copil în cărucior cu rotile sau orice altă situație care îl face diferit.
După ce au încercat să găsească soluții pentru „boala” lui David, părinții au fost nevoiți să accepte situația și observă că, deși diferit, copilul lor este fericit.
Scena cheie a întregii povești este când un alt copil râde de dizabilitatea lui David, dar acesta, în loc să riposteze agresiv, îi arată că, deși diferit, are calități ca orice alt copil și merită să fie respectat.
Este o lecție senzațională de toleranță, pe care o putem preda de la vârste fragede micuților noștri.
Pentru că este încă mică și nu a apucat să stea prea mult în colectivitate, plus că suntem și noi atenți la ea ca vulturii, Nadia încă nu a învățat prea multe „răutăți” și nici nu observă unele amănunte care i-ar porni asemenea comentarii.
Îmi amintesc cu drag relația ei minunată cu bunica mea, care a murit acum un an de cancer.
A trecut prin toate fazele grele ale bolii, de la slăbitul extrem la pierdutul părului din cauza chimioterapiei. Nadia o privea însă cu dragoste, fără să fie afectată de paloarea străbunicii sau de trupul ei slăbit.
Am conștientizat în acea perioadă că micuții noștri se nasc cu adevărat puri și fără nicio idee preconcepută. Că ei se atașează de om pentru sufletul și comportamentul său, nu pentru că este frumos, bogat sau de succes în viața urbei.
Nadia are câțiva oameni la care ține și niciodată nu au interesat-o amănunte care pe noi ne pun pe gânduri: cum este îmbrăcat, dacă este în scaun cu rotile sau nu, dacă vorbește într-un fel sau altul etc.
Mă aștept ca, odată cu înaintarea în vârstă, să înceapă și ea să debiteze răutăți, pentru că alții le spun.
Din acest motiv mi se pare salutară apariția cărții „Băiețelul cu aripă de fluture”.
Am putut să-i citesc Nadie povestea, din păcate destul de tristă, dar totuși extrem de frumoasă și să-i vorbesc apoi despre cum nu trebuie să jignim sau să poreclim.
Mă bucur deci că a apărut această carte, din care aflăm cât de greu le este părinților unui copil care este diferit și cât este de dificil este pentru copilul respectiv. Așa putem să ne obișnuim copiii să accepte oamenii așa cum sunt, cu toate particularitățile lor și să vadă binele din fiecare.
„Împreună – soluții de joacă și iubire la probleme mici și mari”
Una dintre cele mai noii apariții din „serie”, încă o colecție de năzdrăvănii avându-i ca autori pe cei doi frați, Ema și Eric.
Este încă o carte bine construită, pentru că aduce soluții comico-relaxate pentru probleme vechi de când lumea: crizele de furie ale micuților, refuzul de a se spăla pe dinți, eternele discuții privind scaunul auto pe care mulți copii îl detestă, crizele de gelozie dintre frați etc.
Nadia a cam trecut de vârsta marilor încercări: oliță, scaun auto refuzat, dar câte un tantrum încă se întâmplă și mersul la grădiniță a fost o epopee în sine. Cartea este însă absolut „delicioasă” și încă una dintre lecturile noastre plăcute.
Să amintim și ilustrațiile Laviniei Trifan, care sunt minunate și dau farmecul fiecărei cărți.
Acestea ar fi recomandările nostre în ceea ce privește cărțile Prințesei Urbane, cărți ușor de citit, pline ochi cu mesaje pozitive pentru întreaga familie și adorate de copiii noștri.
PLUS
„Vacanța pofticioșilor”
Aflați ce năzbâtii fac în vacanță eroii voștri preferați: Ema și Eric.
Lansarea a avut loc pe 16 mai, iar acum poți să comanzi.
P.S. Dacă te abonezi la roboțelul de messenger al editurii DPH, primești pe loc o reducere de 30% la prima comandă pentru toate produsele. Tot ce trebuie să faci este să dai click aici, apoi să apeși pe „get started” sau „începe”, după caz.
