4 procese care sustin dezvoltarea emotionala a copilului tau

4 procese care sustin dezvoltarea emotionala a copilului tau

Emotiile sunt esentiale in viata copiilor. Ele se manifesta de la o varsta frageda si au o influenta decisiva asupra intregii vieti. In primii ani, starile emotionale experimentate de cel mic se manifesta intr-o forma preponderent haotica, iar dezvoltarea emotionala a copilului are rolul de a conferi claritate si de a creiona unui profil emotional sanatos.

Reactia copilului la emotiile pe care le experimenteaza este bazata preponderent pe instinct, iar modul in care acestea se manifesta determina profilul emotional al celui mic, atat pe termen scurt, cat mai ales pe termen lung.

Copilaria este perioada in care are loc cel mai important proces de dezvoltare emotionala. De aceea, modul in care noi, ca parinti, alegem sa sustinem copilul, de-a lungul transformarilor emotionale pe care le experimenteaza, este esential pentru viitorul acestuia.

Vestea buna este ca ne putem implica activ, prin intelegerea proceselor care sustin dezvoltarea emotionala a prichindelului, dar si prin actiuni specifice prin care poti ajuta copilul sa se dezvolte emotional intr-un mod corect si sanatos.

In cele ce urmeaza, vom vorbi despre 4 dintre procesele esentiale care influenteaza dezvoltarea emotionala a copilului, si anume:

• Relatia cauza-efect
• Intelegerea emotiilor
• Exprimarea emotiilor
• Autoreglarea emotiilor

Fiecare dintre aceste procese este in egala masura vital, iar relatia dintre ele este una de interdependenta.

De aceea, este extrem de important sa intelegi aceste procese, sa intelegi cand se manifesta, de ce si care este rationamentul din spatele lor, dar si cum poti sustine copilul in intelegerea si manifestarea constienta a acestor procese care influenteaza dezvoltarea lui emotionala.

1. Relatia cauza-efect – esentiala in dezvoltarea emotionala

Relatia cauza-efect reprezinta unul dintre procesele fundamentale ale vietii, ajutandu-ne sa percepem influentele pe care mediul inconjurator le are asupra noastra.

Acest proces este, practic, factorul declansator al tuturor experientelor umane, manifestandu-se inca din primele luni de viata.

In cazul copiilor, relatia dintre procesul cauza-efect si emotiile lor este urmatoarea:

Relatia cauza efect determina experienta traita de cel mic. La randul ei, experienta traita defineste profilul emotional al copilului.

Cum se manifesta relatia cauza-efect asupra copiilor?

Pentru a intelege mai bine importanta relatiei cauza-efect in dezvoltarea emotionala a copilului, iti propun un scurt exercitiu de imaginatie:

Imagineaza-ti ca, in acest moment, te afli intr-un mediu total strain, atat de necunoscut incat tot ceea ce ai invatat tu, pana in acest moment, nu are nicun fel de aplicabilitate aici.

Esti “tabula rasa”, cu alte cuvinte.

Cum procedezi?

Ei bine, cu siguranta te vei folosi de instrumentele pe care le ai intrinsec la indemana pentru a te familiariza cu fenomenele din jurul tau, prin filtrul experientei.

Fiecare dintre noi dispunem, intrinsec, de urmatoarele instrumente:

• Curiozitate – scanteia care aprinde nevoia de a intelege un fenomen specific, motivul care da sens deciziei de a initia actiunea
• Motivatie/Initiativa – decizia de a initia o actiune, cu alte cuvinte decizia de a acorda atentie fenomenului
• Constiinta – instrumentul care atribuie o simbolistica informatiilor asimilate, care defineste experienta traita
• Memorie – mediul de stocare a experientei traite

In relatia cu procesul cauza efect, curiozitatea este cea care activeaza cauza, iar constiinta percepe efectul si il experimenteaza ca atare.

Ce este important de retinut in acest pas este faptul ca relatia cauza-efect este initiata intotdeauna de catre tine, fara exceptie. Tu iei decizia de a te supune acestui proces, desigur, sub actiunea unor factori influentatori (de diferite niveluri de intensitate).

Ei bine, copilul se afla, practic, in aceasta situatie imaginata anterior.

Cel mic se regaseste intr-un mediu complet nou, cu totul necunoscut pentru el, si utilizeaza aceste instrumente pentru a se familiariza cu mediul, prin filtrul experientei.

De asemenea, el este cel care declanseaza procesul cauza-efect, sub impulsul unor factori influentatori.

Ce efecte are relatia cauza-efect asupra dezvoltarii emotionale a copiilor?

Fata de un om matur, cei mici nu dispun de un instrument decisiv: filtrul critic.

Tu, ca persoana matura, dispui de acest filtru, sustinut de bagajul consistent de lectii invatate in ani si ani de experimentare a relatiei cauza-efect.

Acest bagaj de experiente te ajuta sa ai un nivel de discernamant ridicat atunci cand iei decizia de a accepta sau nu sa te supui anumitor factori influentatori.

Copiii, pe de alta parte, nu dispun de acest bagaj de experiente, ceea ce inseamna sunt mult mai predispusi la a accepta diferiti factori de influentare, atat pozitivi, dar si negativi, influente care au un impact direct asupra emotiilor lor.

De aceea, trebuie sa intelegi efectele pe care acesti factori le au asupra copiilor si, mai mult decat atat, sa le filtrezi si sa le inlaturi pe cele cu potential negativ, inainte ca cei mici sa le acorde atentie.

Mai mult, pe langa a inlatura aceste cauze cu efect negativ, poti aduce in atentia celui mic acele procese de tip cauza-efect care ii ofera experiente pozitive, contribuind, astfel, la o dezvoltare emotionala sanatoasa a copilului.

Cum abordezi acest proces, ca parinte?

Cu siguranta, toti parintii vor ca micii prichindei sa radieze de emotii pozitive.

Acest lucru nu se intampla, insa, intotdeauna in acest fel. De altfel, este practic imposibil ca un copil sa experimenteze emotii pozitive in mod exclusiv.

Ce poti face, insa, ca parinte, este sa te folosesti de relatia cauza-efect pentru a inclina balanta emotiilor catre trairile pozitive, si exista cateva metode practice pe care le poti aborda, precum:

• Contientizarea faptului ca cel mic experimenteaza diferit fata de tine anumite situatii

Relatiile de cauza-efect care ti-au influentat tie experienta nu se manifesta in acelasi mod si in cazul experientelor traite de copil.

Descrieri precum “ma simt trist pentru ca…” sau “sunt suparata pentru ca…”, folosite pentru a explica celui mic faptul ca anumite cauze specifice au ca efect experiente specifice, standardizate, nu reprezinta o abordare eficienta.

In primul rand, copiii pot percepe intr-un mod diferit o anumita cauza.

De exemplu, exersarea talentului de pictor pe peretii din camera reprezinta o experienta pozitiva pentru copil.

Pentru tine, insa, mazgalirea peretilor poate reprezenta o cauza care determina o reactie negativa, pentru ca modul in care te raportezi tu la aceasta situatie trece prin filtre critice diferite.

Asadar, este de evitat compararea experientei copilului cu propria experienta. Nu faci decat sa creezi confuzie in perceptia copilului.

In schimb, trebuie sa te pui intotdeauna in locul lui, sa intelegi efectele pe care o anumita cauza le determina asupra experientei copilului si sa le judeci prin filtrul lui critic, nu prin propria judecata.

• Folosirea modelelor arhetipale.

Cea mai eficienta metoda, in acest caz, este aceea de a-i citi povesti si de a analiza trairile personajelor, dar si cauzele care au condus la acele trairi.

2. Intelegerea emotiilor

Nu este de ajuns sa filtrezi pe cat de mult posibil factorii care influenteaza emotiile copilului.

Chiar daca faci o treaba buna in acest sens, trebuie sa te asiguri ca cel mic isi dezvolta capacitatea de a identifica si de a denumi in mod corect starile emotionale pe care le experimenteaza, dar si diferitele nivele de intensitate ele unei stari emotionale specifice.

Abilitatea de a-si intelege propriile sentimente reprezinta una dintre marile “victorii” ale primei copilarii, cu rol determinant in procesul dezvoltarii emotionale.

Aceasta capacitate se dezvolta in special dupa varsta de 4 ani, cand se considera ca dezvoltarea psihica a copiilor a atins un anumit prag, indeajuns incat sa poata localiza si defini in mod corect propriile stari emotionale, dar si pe ale celorlalti, in acest ultim caz formandu-si perspectiva personala.

Copiii care reusesc sa localizeze si sa-si inteleaga in mod corect emotiile sunt mai capabili sa isi dezvolte mecanisme de control al modului in care manifesta aceste emotii, dar si inteligenta emotionala, cu rol decisiv in dezvoltarea abilitatii de a “citi” starile emotionale ale celorlalti.

De ce este important ca cel mic sa-si inteleaga emotiile?

Ei bine, exista o serie de beneficii majore pentru cel mic. Dintre acestea, enumeram:

• Reducerea si controlul starilor de agresivitate
• Dezvoltarea inteligentei emotionale
• Dezvoltarea capacitatii psihosociale, indeosebi de interactiune cu alte persoane
• Dezvoltarea empatiei
• Evitarea si combaterea emotiilor distructive precum: timiditate, anxietate, frica de socializare, neintegrarea sociale, etc.

Cum iti sustii copilul pentru a-si intelege emotiile?

Cel mai important este sa comunici cu cel mic; sa initiezi conversatii cu el si sa il provoci sa isi defineasca starea emotionala de moment sau sa relateze emotiile care l-au marcat pe parcursul zilei.

De cele mai multe ori, aceste emotii traite de-a lungul zilei sunt strans legate de anumite evenimente la care copilul a luat parte – la gradinita, la joaca, etc.

De aceea, este recomandat ca, in fiecare seara, sa realizezi un scurt sumar al activitatilor pe care cel mic le-a avut pe parcursul zilei.

3. Exprimarea emotiilor

Intelegerea corecta a emotiilor determina un proces corect de exprimare a acestora si, ca urmare, o influenta sanatoasa asupra dezvoltarii emotionale.

Indiferent de cat de bine isi intelege copilul propriile emotii si pe ale celorlalti, exprimarea acestora va ramane intotdeauna, insa, o sarcina dificil de realizat.

De cele mai multe ori, chiar si noua, adultilor, de este greu sa exprimam ceea ce simtim, nu pentru ca nu ne intelegem starea emotionala, ci din diferite alte motive, precum teama de eventuale consecinte, vina, timiditate, etc.

Aceleasi motive stau, de asemenea, si la baza deciziei copiilor de a-si reprima exprimarea unei emotii.

De ce este important ca cel mic sa-si exprime emotiile?

Ei bine, refuzul unui copil de a se exterioriza reprezinta o problema ale carei efecte sigur ca se vor vedea pe moment sau pe termen scurt, insa pericolul adevarat il reprezinta efectele pe termen lung ale reprimarilor emotionale.

Refuzul unui copil de a-si exprima starile emotionale are, dupa cum am spus, la baza o serie de cauze precum vina, frica de pedeapsa, rusinea, etc.

Problema cu aceste cauze este caracterul lor negativ.

Daca un copil refuza sa-si exprime emotiile, inseamna ca, la baza acestei decizii, sta – intr-o majoritate covarsitoare de cazuri – o alta emotie negativa.

Drept urmare, atunci cand ne intalnim cu o reprimare a starii emotionale, putem deduce aproape intotdeauna ca cel mic experimenteaza in acel moment o emotie negativa.

Pe de alta parte, exprimarea dezinvolta a starilor emotionale iti arata tie ca prichindelul se bucura de stari emotionale pozitive, ele manifestandu-se chiar si atunci cand cel mic exprima o emotie negativa.

In fond, factorul influentator care determina decizia de a exprima o emotie negativa este o emotie pozitiva.

Cum iti stimulezi copilul sa-si exprime emotiile?

Exista cateva metode eficiente pentru a-l convinge pe cel mic de faptul ca exprimarea emotiilor, chiar si a celor negative, reprezinta un lucru benefic pentru el.

• O prima metoda este acceptarea emotiilor de catre cel mic.

Copilul trebuie sa inteleaga faptul ca nicio emotie nu este gresita si fiecare emotie are rolul ei bine definit in bagajul lui afectiv.

• O alta metoda eficienta este “puterea exemplului”.

Atentie, nu este vorba despre exemplul tau; despre cum ai aborda tu acea situatie.

In schimb, trebuie sa ii asiguri cadrul propice pentru ca cel mic sa traga singur concluziile.

In cartile de copii, de exemplu, personajele sunt supuse unor calatorii initiatice prin lumea emotiilor, iar finalul este intotdeauna cu talc.

Astfel, copilul poate sa observe, dintr-o perspectiva exterioara lui, modul in care se manifesta relatia cauza-efect in exprimarea emotiilor.

4. Autoreglarea emotiilor

Intelegerea emotiilor este importanta. Exprimarea acestora in mod corect este la fel de importanta.

Insa, modul in care cel mic isi exprima emotiile poate provoca anumite situatii in care, desi cel mic are intentii bune, poate primi inapoi o emotie negativa.

De asemenea, modul in care copilul isi exprima starile emotionale negative poate avea consecinte nefaste asupra lui.

De aceea, controlul emotiilor reprezinta un alt proces important in dezvoltarea emotionala, alaturi de intelegerea si exprimarea starilor emotionale.

Autoreglarea emotiilor reprezinta, practic, abilitatea copilului de a-si controla modul in care alege sa-si exprime emotiile in anumite contexte, astfel inca sa deprinda un model comportamental adaptat cerintelor vietii sociale.

De ce este important ca cel mic sa invete sa-si controleze emotiile?

Ei bine, suntem indivizi sociali, ceea ce inseamna ca avem nevoie de alti oameni in jurul nostru, care sa ne sustina, care sa ne incurajeze, care sa ne trezeasca sentimente de dragoste sau pur si simplu oameni cu care sa comunicam.

Si, pentru ca societatea noastra este fundamentata pe existenta unor reguli (scrise si nescrise), nealinierea la cerintele societatii poate provoca o abatere majora de la mersul normal societatii, o inhibare a simtului civic, dar si limitarea beneficiilor pe care societatea le ofera.

Astfel, pentru un copil, lipsa controlului in exprimarea emotiilor da viata unui spectru larg de situatii neplacute, plecand de la violenta fata de parinti sau fata de alti copii si marginalizare din grupul de prieteni, pana la efecte grave pe termen lung, precum excluderea sociala sau manifestarea unor fapte care intra in conflict cu legile scrise.

Pe de alta parte, abilitatea copilului de a-si controla emotiile ii ofera o serie de beneficii, precum:

• Dezvoltarea de relatii mai stranse cu cei din jur
• Cresterea empatiei
• Cresterea nivelului de atentie
• Factor determinant in managementul stresului si a dezamagirilor
• Mentinerea si imbunatatirea sanatatii fizice, psihice si emotionale

Cum iti sustii copilul sa invete cum sa-si controleze emotiile?

Autoreglarea emotionala este o abilitate pe care copiii o pot invata prin exersare.

De aceea, tu, ca parinte, trebuie sa te implici activ, atat in procesul dezvoltarii acestei abilitati, cat si in managementul procesului de temperare a exceselor emotionale incontrolabile.

Una dintre cele mai eficiente metode de control a emotiilor este insasi constientizarea starii emotionale.

Manifestarea unor anumite stari emotionale, in special a celor negative, are un caracter incontrolabil, ceea ce inseamna cel mic le exprima spontan, independent de decizia constienta.

Pentru a ajuta copilul sa devina constient de starile sale emotionale si sa le regleze ca atare, poti incepe prin a-i indica manifestarile fizice, cele sesizabile, atasate starilor emotionale.

De exemplu, obrajii imbujorati, in cazul timiditatii, pumnii stransi, in cazul furiei, bataile accelerate ale inimii, in cazul fricii si asa mai departe.

In ceea ce priveste managementul iesirilor emotionale impulsive, crearea unui spatiu “de calmare” intr-o anumita zona a casei se poate dovedi o miscare eficienta.

Celor 4 procese despre care am vorbit in acest articol li se poate alatura un al cincilea, si nume rolul emotiilor tale asupra starilor emotionale ale copilului.

Ai in vedere faptul ca si tu realizezi aceste procese, chiar si acum, la varsta maturitatii, iar modul in care te raportezi la ele se poate reflecta asupra dezvoltarii emotionale a copilului.

Tine minte: chiar daca nu este indicat sa iti impui propriile conceptii asupra experientei copilului, tu esti principalul model de urmat pentru cel mic, iar modul in care iti intelegi, iti exprimi si iti controlezi emotiile, dar si modul in care intelegi si te raportezi la relatia cauza-efect, reprezinta lectii de urmat pentru prichindel.