Eve Tharlet: În personajele mele se poate regăsi orice copil
Autorul străin al lunii este Eve Tharlet, scriitoare și ilustratoare apreciată în întreaga lume. În portofoliul editurii se ală 16 titluri ce poartă numele cunoscutei autoare pe copertă, iar cele mai populare sunt Am o surioară!, Auuu, dinții mei! și Dora & Tim – o prietenie neașteptată. Ne bucurăm că ne-a oferit un interviu, astfel încât cititorii noștri să o cunoască și mai bine pe cea care se află în spatele îndrăgitelor personaje.
Cine este Eve Tharlet după un portofoliu atât de vast de cărți ilustrate și scrise?
Sunt același ilustrator ca atunci când am început, în orice caz, entuziasmul este același! Mi se pare grozav că există atât de multe traduceri (ale cărților sale – n.r.), în atât de multe țări diferite.
Care dintre personajele din cărțile tale sunt preferatele tale și de ce?
Răspunsul este foarte simplu: dacă mi-au trecut prin creion și pensule, este pentru că le iubesc. Pe toate! De la pasărea mică ce se regăsește pe o ramură până la personajele principale. Chiar și această pasăre de pe ramură are o poveste pentru mine, nu a aterizat acolo întâmplător…
Fiecare personaj pe care îl desenez are propria sa poveste pe care mi-o imaginez, o poveste care merge în direcția textului autorului: povestea din poveste.
Cum îți găsești inspirația? Cum alegi subiectele pentru o nouă carte?
În trecut, am scris mai multe povești pe care le-am ilustrat. De câțiva ani, lucrez diferit:
– O variantă este să creăm, împreună cu un autor, un univers complet. Așa am procedat pentru o serie de benzi desenate pe tema familiei, mai exact a familiei complexe: trăiam pe atunci la țară și acolo, printre peisajele pe care am ajuns să le cunosc atât de bine, s-au întâmplat toate acele aventuri.
– O alta este ca unul dintre editorii cu care lucrez de obicei îmi propune un text, nu știu dinainte care va fi subiectul. Dacă în timp ce-l citesc în mintea mea se conturează imagini, scene care se succed ca într-un film, atunci acesta este un semn foarte bun!
Întâmplările din viața mea de zi cu zi îmi sunt inspirație, la fel ca locurile prin care am trecut, oamenii pe care i-am cunoscut. Cei care mă cunosc bine, se regăsesc în cărțile mele și în povestirile din acestea, deoarece comportamentul celor cu care interacționez se află la baza interpretărilor animalelor pe care le desenez.
Probabil este dificil să alegi o singură carte, dar care este preferata ta?
Ah, da! Nu dificil, este imposibil! Unele cărți sunt dureroase pentru că îmi amintesc de momente triste din viață, momente pe care le trăim fiecare dintre noi, unele chiar cu inima frântă. Pe de altă parte, altele au prins viață într-o atmosferă festivă, de fericire totală, cu râsete! Oricum ar fi, nu pot alege una sau alta.
Cu ce mesaj vrei să rămână copiii și părinții după ce citesc cărțile pe care le semnezi? Cum contribuie ilustrațiile la transmiterea acestui mesaj?
În cele mai multe cărți pe care le-am ilustrat, toleranța este cea care a stat la baza lor. Acest mesaj este transmis prin poezia textului și alegerea cuvintelor, dar este nevoie și de umorul pe care încerc să-l transmit prin ilustrațiile mele. De asemenea, trebuie să fiu cât mai exactă în conturarea expresiei personajelor. Am la dispoziție resurse limitate pentru a transmite o emoție, așa că trebuie să folosesc orice îmi poate oferi un animal: de exemplu, pozițiile urechilor, coada, modul în care își întoarce capul, înălțimea privirii, pozițiile picioarelor, picioarelor, mustăților.
Din ce în ce mai des sunt contactată pentru a adapta personaje reprezentate de animale pentru texte scrise în mod normal pentru personaje umane.
Ideea este de a face citirea cât mai universală. Identificarea unui animal este mai ușoară pentru un copil, indiferent dacă este băiat sau fată, slab sau rotofei, roșu sau albastru…
Văd copiii poveștile diferit în Germania față de Franța? Având în vedere copilăria petrecută în Germania…
Nu cred că copiii francezi sunt diferiți de copiii germani. Pe de altă parte, copiii de acum sunt diferiți de copiii de acum 20 de ani, care erau deja diferiți de cei de acum 30 de ani și așa mai departe.
Ce remarc este că felul în care ei înțeleg ilustrațiile a evoluat foarte mult! Un exemplu: cu mult timp în urmă, dacă voiam să vorbesc despre un porc, „trebuia” să desenez întregul porc într-o ilustrație. Dacă desenam doar o parte nu era suficient, munca mea nu era terminată. Acum, chiar și pentru cei mici, este suficient să desenezi doar botul porcului! Surprinzător, nu!?
Ai fost vreodată în România? Care este primul lucru care-ți vine în minte când te gândești la țara noastră?
Nu am fost niciodată în România. Unul dintre unchii mei mergea deseori acolo și venea apoi cu fotografii minunate cu castele înalte, sate medievale, biserici policrome, peisaje montane. Cred că am o viziune foarte îndepărtată de cea a României de astăzi, care este de altfel foarte romantică!
Să o vizitez! Da, cu siguranță mi-aș dori.
Ai un mesaj pentru copiii români și părinții lor?
În această perioadă foarte specială, marcată de pandemie, mesajul meu este: ai grijă de tine, ai grijă de ceilalți. „A trăi împreună” își capătă un sens deplin. Uneori este complicat, dar aduceți cât mai multă voie bună și umor în viața voastră, astfel lumea va părea mai puțin nebună…
