”Versurile eminesciene trebuie simţite, explicate şi apoi înţelese” – prof. Gabriela Gîrmacea.
Ce înseamnă Mihai Eminescu pentru dumneavoastră și ce ați dori să însemne pentru generațiile care acum încep să îl descopere?
E greu să defineşti o relaţie cititor-scriitor, pentru că fiecare persoană citeşte într-o anumită cheie, în funcţie de sensibilitatea sa şi de perspectiva asupra lumii. În general, cititorii se raportează diferit la o carte sau la un scriitor. Pe Eminescu l-am citit de când eram mică, însă l-am înţeles mult mai târziu. În copilărie, am citit poezii în care apărea un sentiment de nostalgie pe care nu l-am înţeles atunci: O, rămâi…, Şi dacă…, Melancolie, Somnoroase păsărele, Revedere, Lacul, Ce te legeni… Sunt poezii care se reţin uşor. Acum îmi dau seama că memorarea lor a fost un exerciţiu util pentru mai târziu, când viaţa m-a adus în diferite contexte care m-au ajutat să înţeleg semnificaţia lor. Am călătorit pe urmele poetului, i-am citit publicistica şi am ajuns să-i înţeleg atitudinea, raportându-l la epoca în care a trăit.
Versurile eminesciene trebuie simţite, explicate şi apoi înţelese.
Mi-aş dori ca generaţiile actuale să aibă răbdarea de a-l citi şi de a-l înţelege pe Eminescu, deoarece se întâmplă un lucru ciudat cu privire la receptarea operei sale. Toată lumea îl recunoaşte ca un mare poet, însă puţini îl citesc. Aşadar, mi-aş dori să fie citit. De aceea, am început seria Biografii, la DPH, cu Mihai Eminescu, pentru a-l aduce mai aproape de cititorul contemporan.
Știm că este aproape imposibil, dar din punct de vedere strict personal (și nu din postura de cadru didactic) care sunt poeziile care vă apar instantaneu în minte când cineva spune „Eminescu” și de ce?
Sunt multe versuri care îmi vin în minte când cineva rosteşte numele poetului: Scrisoarea I, Numai poetul, Luceafărul, Epigonii, Revedere…, Eu nu cred nici în Iehova etc. Poate, uneori, trăieşti o stare asemănătoare cu cea care a dus la scrierea unor versuri sau treci printr-o situaţie ce poate fi uşor caracterizată sau definită de nişte versuri. Nu ştiu să spun cu exactitate de ce, dar, când am fost operată şi m-am trezit destul de greu din anestezie, unui asistent i-a venit ideea să-mi ceară să spun nişte versuri din opera lui Mihai Eminescu. Şi m-am trezit rostind poezia La steaua.
Ce ați dori să știe elevii despre Eminescu? Cum ați dori să îl perceapă dincolo de prezența operei sale în materia obligatorie?
Cred că prin cartea care a apărut recent la DPH am spus ce mi-aş dori să ştie cititorii despre viaţa şi opera lui Eminescu. Am încercat în această carte să-l apropii pe Eminescu de cititorul contemporan, purtându-l prin locurile pe unde a trecut şi în care s-a format, prezentându-i pe oamenii pe care i-a cunoscut şi raportând totul la epocă.
Referitor la operă, am prezentat câteva aspecte care să-l ajute pe cititor să-l descopere singur pe Eminescu. Mi s-a părut important să înţeleagă temele, noutăţile cu privire la prozodie, să-i fie orientată lectura, deoarece, în ultimul capitol, am adunat o bibliografie care-i permite să intre în profunzimea operei, dacă vrea.
Am adăugat şi o listă cu poezii care i-au inspirat pe compozitori, pentru ca cititorul să poată înţelege muzicalitatea operei eminesciene, iar plicul care conţine o selecţie cu zece poezii a fost ideea doamnei editor, Florentina Ion, de a-l aduce pe scriitor în intimitatea copiilor care, răsfoind cartea măcar o dată pe an, să afle informaţii noi şi corecte.
Însă cartea nu se adresează doar copiilor. Săptămâna trecută am primit un mesaj de la o cititoare care are în jur de 40 de ani. Mi-a scris că nu ştia multe aspecte despre Eminescu, dar, citind cartea, demersul i s-a părut foarte uşor. M-am bucurat, pentru că am avut o confirmare că demersul editorial şi-a atins scopul.
Cum ați dori să fie sărbătorită ziua de naștere a poetului? Care sunt evenimentele pe care v-ar plăcea să le vedeți organizate?
Mi-aş dori mai multe lecturi publice în orice spaţiu: convenţional sau neconvenţional. Cred că acestea lipsesc din viaţa noastră culturală. Spectacolele de poezie şi muzică realizate de mari actori şi interpreţi au umplut sălile teatrelor. Să ne amintim de Ion Caramitru, Ovidiu-Iuliu Moldovan, Gheorghe Cozorici, Leopoldina Bălănuţă etc. Lui Eminescu îi plăceau declamaţia şi teatrul. În contextul actual, puţini actori mai susţin recitaluri de poezie. Se păstrează în arhivele TVR momente poetice de excepţie. Pe acestea mi-aş dori să le văd mai des, nu doar în momente aniversare sau comemorative.
De ce credeți că Eminescu a fost desemnat și a continuat să fie poetul nostru național?
Poate lumea se aşteaptă să răspund că a fost vorba despre o alegere asemănătoare cu nominalizările de azi pentru un premiu în cinematografie. Nu este aşa. Aş putea să răspund şcolăreşte: opera lui a rezistat timpului. Însă, pentru a înţelege această afirmaţie şi de ce este un scriitor naţional, Eminescu trebuie studiat. Şi, ca să nu mă dezic de tot ce-am spus până acum, vă propun să citiţi o poezie care-mi place mult şi să meditaţi la semnificaţia ei: Numai poetul.
„Lumea toată-i trecătoare,
Oamenii se trec şi mor
Ca şi miile de unde,
Ca un suflet le pătrunde,
Treierând necontenit
Sânul mării infinit.
Numai poetul,
Ca păsări ce zboară
Deasupra valurilor,
Trece peste nemărginirea timpurilui:
În ramurile gândului,
În sfintele lunci,
Unde păsări ca el
Se-ntrec în cântări.”
