Andreea Ileana Pop, traducător: În română spunem foame de lup, dar în germană se spune foame de urs
Diana M
Andreea Ileana Pop este absolventă a Masterului de Limbi Străine Engleză-Germană din cadrul Universității din Craiova, are o experiență vastă în predarea limbilor engleză și germană copiilor din grădinițe, în activități și proiecte din ONG-uri, dar și în traducerile literare din limba germană. Traducerile literare pentru copii reprezintă oaza ei de liniște din timpul unei zile și îi oferă cea mai mare satisfacție profesională deoarece simte că prin cărțile pe care le traduce își aduce contribuția la educația și evoluția copiilor din România.
Care sunt principalele provocări cu care se confruntă un traducător când transpune o operă de literatură pentru copii dintr-o limbă în alta?
Și în literatura pentru copii provocările unui traducător sunt pe de o parte aceleași ca în literatura pentru cei mari și anume să intervină cât mai puțin în așa fel încât să nu știrbească stilul autorului și să transmită cât mai exact atmosfera specifică din scrierea originală, iar pe de altă parte să asigure înțelegerea de către micii cititori sau ascultători a elementelor culturale specifice altei țări. Din această ultimă categorie consider că face parte și păstrarea numelor originale din text, dacă este nevoie cu indicații cu privire la citirea lor corectă, lucru care în viziunea mea are rolul de a asigura o deschidere a copilului spre o altă limbă, o altă cultură și de a lărgi universul de cunoștințe, dar și toleranța și acceptarea noului prin expunerea la combinații de litere și sunete care nu sunt specifice limbii materne.
Cum alegi cuvintele și expresiile care să păstreze esența și emoția poveștii originale în timp ce faci o traducere pentru copii?
Structurile care suferă cele mai importante modificări de obicei sunt proverbele, care de cele mai multe ori sunt diferite de la o țară la alta, dar și jocurile de cuvinte, comparațiile și combinațiile de cuvinte uzuale ale unei limbi. Scopul final este ca toate aceste combinații locale de cuvinte să sprijine ideea de bază a autorului, stilul amuzant și jucăuș specific cărților pentru copii și să fie cât mai relevante pentru firul poveștii. Mai pot fi menționate și cărțile, în special cele pentru copii de vârste mici, în care autorul inventează cuvinte care au un anumit ritm și sonoritate specifice limbii originale și mediului din țara de origine și care trebuie reinventate în limba locală în așa fel încât să rezoneze cu universul de sunete și mediul familiar al copilului român căruia îi sunt citite.
Ce rol joacă traducătorul în adaptarea elementelor culturale și sociale specifice unei limbi într-o altă cultură, fără a pierde autenticitatea operei originale?
În română spunem „foame de lup”, dar nemții zic „foame de urs”, românii spun „plouă cu găleata”, iar englezii spun „plouă cu câini și cu pisici”, ideea de bază a acestor expresii și cea care trebuie păstrată fiind aceeași: foarte flămând și ploaie torențailă. Acestea sunt doar două exemple simple din universul adaptărilor cu care traducătorul jonglează în mod curent în orice carte și care de multe ori pot fi extrem de complexe, chiar dacă la prima vedere impresia este că într-o carte pentru copii lucrurile nu pot fi chiar atât de complicate când vine vorba de traducere. Din sfera adaptărilor culturale și sociale pot fi menționate și traducerile jocurilor pe care le joacă copiii la petrecerile aniversare, spre exemplu, care pot fi de asemenea diferite de la o țară la alta. În funcție de scopul autorului și al poveștii textul poate deveni anevoios și încărcat dacă ne propunem să intrăm în detaliile unui joc complet nou, care trebuie explicat pentru a fi înțeles și vizualizat de cititor, iar paralela cu un joc cunoscut și jucat în mod curent de copiii din România poate fi mai degrabă benefică pentru fluența poveștii și înțelegerea atmosferei din capitolul respectiv.
Cum influențează cunoștințele și experiențele personale ale traducătorului procesul de traducere a cărților pentru copii?
Așa cum în cazul cărților de specialitate este important ca traducătorul să aibă expunere la noțiuni specifice domeniului și în cazul cărților pentru copii apropierea de mediul acestora, fie prin intermediul familiei, al profesiei sau oricare altă cale, este benefică pentru o cât mai bună raportare la modul în care cititorul percepe anumite aspecte și informații. Eu îmi imaginez de multe ori copiii care citesc sau cărora li se citesc cărțile pe care le traduc, vârsta pe care ar putea să o aibă și cunoscând coodonatele universului lor în acea perioadă a vieții, mă gândesc la trăirile pe care le poate stârni modul în care eu aleg să redau o anumită idee existentă în carte, curiozitatea cu care ar putea solicita detalii sau informații suplimentare și modul în care ar putea să perceapă și să îndrăgească sau să deteste personajele pozitive și pe cele negative. Și asta mă poate determina uneori să reformulez, păstrând în minte publicul țintă al respectivei cărți.
Care sunt criteriile pe care le iei în considerare atunci când alegi o carte pentru a o traduce pentru publicul de copii dintr-o altă țară sau cultură?
Sunt autori germani de cărți pentru copii care aleg să presare poveștile cu tot felul de cuvinte care la noi ar fi considerate urâte, sau chiar tot felul de înjurături pentru copii, acceptabile în limba germană, fiind o limbă în care lucrurile de exprimă mai direct. Cititorii din România nu sunt atât de obișnuiți cu acest stil direct și mai degrabă ar evita o carte scrisă în acest mod, preferința fiind pentru cărți cu conținut educativ, cu un mesaj moral sau care încurajeajă comportamente dezirabile.
Cum menții echilibrul între respectarea vocii și stilului autorului original și adaptarea textului pentru a fi accesibil și captivant pentru publicul țintă?
În funcție de grupa de vârstă căreia i se adresează cărțile, unele cuvinte pot fi traduse cu varianta lor mai simplă, mai accesibilă, sau cu un sinonim poate un pic mai elitist, în ideea că pentru un copil mai mic e important să înțeleagă, dar pentru un copil mai mare devine important și să-și îmbogățească vocabularul.
Ce sfaturi ai pentru traducătorii aspiranți care doresc să se specializeze în literatura pentru copii?
Să aibă mereu în minte grupa de vârstă căreia i se adrsează cărțile pentru a alege cele mai potrivite cuvinte și să intervină cât mai puțin în text pentru a păstra ideile originale și stilul autorului.
Cum crezi că traducerea cărților pentru copii poate contribui la înțelegerea și aprecierea altor culturi și tradiții?
Prin expunerea la elemente originale cum sunt numele de personaje și de locuri, prin explicare unor tradiții sau a unor contexte locale specifice țării repective.
Ai vreo experiență sau anecdotă specială legată de un proiect de traducere de carte pentru copii pe care ai dori să o împărtășești și care evidențiază impactul sau importanța acestei munci?
Îmi amintesc că ascultam radio în mașină și era un interviu cu un copil care căștigase un premiu la o olimpiadă și când a fost întrebat care e cartea lui preferată a răspuns „Librăria magică a dorințelor”, o carte tradusă de mine, care mi-a fost foarte dragă și la care am tradus de curând volumul 3. M-am bucurat extraordinar să aflu că prin intermediul traducerii mele acea carte minunată a ajuns la un copil minunat.
Cum ți s-au părut cărțile Domnul Caracatiță și vecinii nedoriți, respectiv Există apă în deșert? Care a fost partea ta preferată?
Primul meu gând când am văzut că este vorba despre apă a fost: iată o temă extrem de actuală și de binevenită, dar oare cum îi povestești unui copil despre apă astfel încât el să înțeleagă cu adevărat importanța colosală a acestei resurse? Și mai ales, cum motivezi un copil să evite să risipească apă? Dar am avut o surpriză plăcută! Am tradus cartea despre apă cu mare interes, fiind chiar fascinată de informațiile relevante pentru fiecare utilizare a apei abordate în carte, de detaliile care redau dimensiunea fenomenului, cum sunt numele internaționale alese cu grijă și de mesajul deosebit de puternic pe care-l transmite fiecare povestioară în parte.
Există apă în deșert? și Domnul Caracatiță și vecinii nedoriți fac parte dintr-un proiect mai amplu al editurii Didactica Publishing House, care vizează promovareacirculației internaționale a operelor literare de înaltă calitate și accesul copiilor români la literatura europeană pe segmentul de mediu, ecologie și salvarea planetei. Acesta include publicarea a 16 titluri apreciate internațional, publicate inițial în Franța, Germania și Suedia și vor fi traduse și adaptate publicului din România.
Toate cărțile selectate abordează subiecte despre mediu, ecologie și viața pe planetă, prin povești captivante, pe înțelesul tuturor. Conținutul lor tratează teme majore precum schimbările climatice, influența omului asupra naturii, importanța protejării animalelor pe cale de dispariție în special, dar și a animalelor în general ori risipa excesivă de resurse. Proiectul este cofinanțat de Uniunea Europeană prin programul Europa Creativă.