Roberto Prual-Ravis: Respirus este un campion al evoluției și, fără să știe, salvator al planetei
Născut pe 8 septembrie 1968, Roberto Prual-Reavis a studiat la Școala de Arte Frumoase din Paris. Regizor de scurt-metraje de animație, colaborează adesea cu designeri și artiști plasticieni. Printre lucrările sale se numără „Une idée de chien dans les airs”, „José gorille” și „Rita crevette”, însă talentul său uimitor și stilul său de a ilustra au făcut ca desenele sale să fie incluse și în campaniile unor branduri internaționale de renume, precum Jean Paul Gaultier, Sony sau Renault. De asemenea, îi veți regăsi ilustrațiile și în publicații precum Le Monde. Publicul din România a făcut cunoștință cu Roberto Prual-Reavis prin intermediul lui Respirus, un pește sufocat de poluarea oceanelor, care evoluează și… ajunge să trăiască pe uscat și chiar să zboare. Adaptarea la mediu este un pretext pentru a ridica problema poluării planetei, într-o manieră originală, atractivă și care stimulează imaginația celor mici. Vă invităm să-l descoperiți mai jos pe Roberto, într-un interviu care nouă ni se pare interesant și plin de surprize.
Cum a luat naștere Respirus? Un pește cu picioare… nu e deloc obișnuit!
La început, am dorit să creez o carte pentru copii care să trateze subiectul evoluției: cum decide primul pește să iasă din apă și să ajungă pe mal pentru a respira altfel și prin transformări stranii în lanț, cum ajunge să devină un om. Întrebarea fiind: și noi, ce specii viitoare suntem pentru acel pește? Vom respira altfel în viitor? Ne vor crește aripi în spate? Prin urmare, am hotărât ca eroul acestei povești să fie un omagiu adus primului pește de la începutul lumii, campion al evoluției și inventator al unei noi forme de respirație, ceea ce m-a condus să-l numesc „Respirus”.
Un subiect dificil, dar accesibil copiilor
De ce ați ales ca subiect al acestei cărți poluarea aerului?
Starea planetei noastre mă preocupă în fiecare zi și am dorit să îmbin acest subiect cu cel al evoluției. Însă, treptat, pe măsură ce elaboram povestea, tema poluării în toate formele ei a devenit evidentă, iar povestea evoluției unui pește din timpurile primordiale până în zilele noastre s-a transformat în această alegorie a lui Respirus. Deoarece subiectul este destul de dificil de abordat, existând riscul de a întrista cititorul, am preferat să evidențiez situații: poluarea mărilor, poluarea aerului, poluarea stratului de ozon, prin intermediul peregrinărilor fanteziste ale unui personaj destul de naiv care nu judecă și ale cărui nevoi respiratorii îl duc să îngrijească planeta fără să știe.
Credeți că micii cititori vor înțelege mesajul cărții? Sau vor avea nevoie să discute cu părinții/profesorii lor?
Există multe cărți și povești pe care le-am citit în copilărie și a căror semnificație am înțeles-o abia mai târziu. Imaginea în sine, desenul, conține un sens care poate fi la fel de puternic sau chiar mai puternic decât cuvintele. Îmi place ideea ca mesajul să nu fie prea didactic și ca fiecare copil să își găsească propria interpretare sau să-l urmeze pe Respirus în peregrinările sale și să-și facă o „impresie”. De aceea, cartea se încheie cu o horă și cu imaginea strălucitoare a Pământului. Am creat această imagine finală sperând că va acționa ca un talisman magic pentru a proteja planeta noastră iubită. Dar, desigur, dacă citirea cărții duce la o schimbare de interpretare între copii și părinți sau profesori, voi fi încântat!
Procesul de creație… o magie
Ce vă place cel mai mult în crearea de cărți pentru copii?
Iubesc procesul de creație a unei cărți pentru copii. Pornesc de la o mică idee schițată într-un carnețel sau de la o schiță găsită într-un dulap. Scriu câteva rânduri sau căutăm aspectul personajelor, expresiile lor, apoi elaborez o machetă (schema cărții în care plasăm pagină cu pagină locul textului și al imaginilor). Schimb idei cu editorul cu privire la text și aranjamentul imaginilor, apoi creăm ilustrațiile finale pe o frumoasă hârtie Arches cu granulație satinată. Desen în creion, colorare cu acuarelă, cerneală cu penița și cerneală sepia, apoi ștergem creionul care mai rămâne în unele locuri. Și descoperim desenul care va fi tipărit, este magic.
Dar deseori ceva nu-mi place și trebuie să încep din nou, deoarece desenul trebuie să fie viu: dacă insist prea mult, are un aspect prea finit și te plictisești privindu-l, ba chiar sufocă, un aspect pe care l-am experimentat cu Respirus! Același lucru se întâmplă și cu textul. Cartea pentru copii implică înțelegerea textului și, prin urmare, găsirea unui stil adecvat fără a fi prea simplu, iar acest lucru nu este ușor. Cu atât mai mult cu cât uneori un cuvânt complicat poate atrage atenția tânărului cititor și poate îmbogăți vocabularul lui, dar nu trebuie să exagerăm, trebuie să găsim echilibrul.
Relația dintre imagine și text este fascinantă. De exemplu, dacă scriem „Un pește înota în apă” și ilustrația prezintă un pește care înoată în apă, este redundant. Dar dacă este scris „Un pește voia să viziteze Bucureștiul”, este deja mai interesant. Trebuie creată o dinamică între imagine și ceea ce este scris.
Unde găsiți inspirația pentru a crea personajele din cărțile dumneavoastră?
În general, asta vine în timpul desenării, într-o schiță, apare un personaj pe hârtie și brusc un întreg univers se conturează în jurul lui. Îmi place ideea că acesta există deja undeva, în lumea paralelă a personajelor, înainte ca eu să-i dau formă pe hârtie, și că a venit ca un spirit magic să sugereze că trebuie să avem grijă de el.
Personajul preferat este…
Care este personajul dumneavoastră preferat din literatura pentru copii?
Voi menționa doi care m-au impresionat enorm, atât în ceea ce privește caracterul, cât și grafica: Max din „Max et les Maximonstres” de Maurice Sendak, personaj hotărât și impulsiv, și bestia din „La Grosse bête de Monsieur Racine” de Tomi Ungerer, personaj mai degrabă pasiv și complet mut. Max este un copil care poartă un costum de bestie, în timp ce bestia lui Monsieur Racine este, de fapt, o mască pe care doi copii au acoperit-o. Ciudat, în ambele cazuri, sunt copii care poartă costume, unul dezvăluit din start, celălalt ulterior.
Când desenați? Tot timpul, pe etape, este o activitate cu normă întreagă?
Pe lângă cărțile pentru copii și ilustrațiile pentru reviste, realizez și filme de animație 2D, ceea ce mă determină să desenez pe o tabletă grafică cu un stilou într-un software de animație. Întotdeauna sunt desene realizate manual, dar linia apare pe ecran. Acest lucru permite personajelor mele să se miște și este foarte palpitant, dar și foarte anevoios! Pentru mine, este o călătorie constantă între elaborarea unei ilustrații, care este o imagine fixă și care îndeamnă privitorul să-și imagineze singur mișcarea, și desene succesive care se derulează pentru a crea iluzia mișcării. Aceste două activități mă determină să desenez practic în fiecare zi. În ceea ce privește desenul, pentru mine este o modalitate de căutare infinită a stăpânirii unei linii care ar fi vie, care ar vibra subtil, ca și cum am privi o șopârlă perfect imobilă, dar despre care simțim că este vie.
Care este importanța imaginilor în transmiterea unui mesaj și cum decideți modul de ilustrare a cărților dumneavoastră?
Acord multă grijă în elaborarea ilustrațiilor, fac multe schițe pregătitoare și teste de tot felul, deoarece îmi amintesc cât de mult m-au impresionat desenele incredibile ale lui Maurice Sendak din „Max et les Maximonstres” și din alte cărți ale sale și care m-au făcut să-mi doresc să perfecționez această modalitate de exprimare și de a încerca să fiu mereu mai bun. Prin urmare, iau realizarea imaginilor în serios, cu atât mai mult atunci când subiectul este fantezist. În ceea ce privește mesajul, nefiind nici filozof, nici om de știință, încerc să pun mai degrabă întrebări și să reflect cu cititorul.
Aveți un sfat pentru copiii care iubesc desenul și doresc să facă o meserie din asta?
Când ești contaminat cu virusul desenului, cred că nu mai există cale de întoarcere. Trebuie să mergi înainte, să desenezi fără oprire, să studiezi ce este vechi și să experimentezi cu ce este nou. În domeniul animației, câmpul de acțiune este într-adevăr foarte larg și cred că, în era inteligenței artificiale, tot ceea ce ține de creația manuală originală poate concura în continuare cu noii roboți care par să se dezvolte în toate direcțiile.
Aveți un mesaj pentru cititorii dvs. români?
Sunt foarte fericit și mândru că Respirus este publicat în România. Mi s-a întâmplat să prezint cărțile mele în școli franceze și grecești și sper să pot face același lucru în această țară fabuloasă pe care abia aștept să o descopăr.
***
Respirus este un titlu parte dintr-un proiect amplu al editurii Didactica Publishing House, care vizează promovarea circulației internaționale a operelor literare de înaltă calitate și accesul copiilor români la literatura europeană pe segmentul de mediu, ecologie și salvarea planetei. Acesta include publicarea a 16 titluri apreciate internațional, publicate inițial în Franța, Germania și Suedia.
Toate cărțile selectate abordează subiecte despre mediu, ecologie și viața pe planetă, prin povești captivante, pe înțelesul tuturor. Conținutul lor tratează teme majore precum schimbările climatice, influența omului asupra naturii, importanța protejării animalelor pe cale de dispariție în special, dar și a animalelor în general ori risipa excesivă de resurse. Proiectul este cofinanțat prin programul Europa Creativă.
