Susanne Orosz, autoarea cărții „Există apă în deșert?”: Poveștile te deschid emoțional, te fac curios

Susanne Orosz, autoarea cărții „Există apă în deșert?”: Poveștile te deschid emoțional, te fac curios

Susanne Orosz s-a născut la Viena, a studiat germană și filozofie la München și scenaristica la Hamburg Media School. Scrie cărți pentru copii și tineri, scenarii și povești radio. Publicațiile ei au primit numeroase premii și au fost traduse în diferite limbi. De câțiva ani trăiește în nordul Germaniei unde a învățat să grădinărească și să se ocupe de o fermă. De altfel, la această fermă – deschisă vizitelor – o puteți găsi (aproape) oricând și vă va fi cu drag ghid. Am discutat pe larg cu Susanne despre motivul pentru care a ales să se îndrepte către literatura pentru copii despre ecologie și mediu, despre cât de ușor este pentru cei mici să înțeleagă concepte de mediu atunci când facem acest lucru folosindu-ne de povești și de umor. 

Poți să ne vorbești puțin despre experiența ta și ce te-a inspirat să scrii cărți educaționale pentru copii, axându-te în special pe subiecte precum apa și mediul înconjurător?
Susanne: Sunt autor de cărți pentru copii încă din 1998, am început cu scenarii pentru emisiunile pentru copii ale televiziunii germane. Apoi am scris povești ficționale pentru tinerii adulți. Acum 13 ani m-am mutat din Hamburg într-un sat mic din nordul Hamburgului, în apropierea unei ferme biologice mari. Căutam oameni cu experiență pedagogică pentru a lucra ca ghizi pentru micii vizitatori: grupe de grădiniță, clase școlare și altele.

La acea vreme nu aveam absolut nicio cunoștință despre agricultură și creșterea plantelor, deoarece până atunci îmi petrecusem viața în centrul marilor orașe, cum ar fi Viena, München, Hamburg. Așa că am trebuit să fiu instruită de proprietarii fermei timp de câteva săptămâni. Am fost fascinată de subiect și am învățat foarte repede, iar când am început să lucrez ca ghid, am învățat și mai mult datorită întrebărilor copiilor. Am descoperit că copiii nu știu foarte multe despre originea hranei de pe farfurie. Și am descoperit că adulții nu știu mult mai multe despre asta.

Acest lucru m-a condus să scriu o carte despre alimente cu titlul „De ce ciocolata nu crește pe copaci?” A fost un succes în Germania și e iubită de profesori. Între timp, am început să îmi cresc propriile legume într-o grădină fără conductă de apă. Trebuie să o pompez dintr-o cisternă sub pământ, umplută cu apă de ploaie. Asta înseamnă: fără ploaie, fără legume. Din fericire, locuiesc în nord, unde plouă des, dar devine din ce în ce mai puțin din cauza schimbărilor climatice. Și acest lucru m-a condus la carte „Este apă în deșert?”

Ce te-a motivat să alegi apa ca temă centrală pentru cartea ta? Și cum crezi că contribuie la înțelegerea copiilor a problemelor de mediu?
Susanne: Nu este un secret că majoritatea celor mici este fascinată de apă, le place să facă baie, să înoate, să stropească, să se scufunde, să se joace cu gheața și zăpada. Se întâlnesc cu apa de mai multe ori pe zi. Apa este o experiență de zi cu zi. Așa că am început să povestesc povești care ridică întrebări. De exemplu: De ce poate apa să fie tare și moale în același timp, unde dispar bălțile când iese soarele, putem produce zăpadă în propriul nostru frigider, unde merg lucrurile pe care le trântești în toaletă? Răspunsurile nu sunt chiar simple, iar adulții se confruntă și ei cu dificultăți atunci când trebuie să le explice. Dar ei pot învăța citind poveștile copiilor.

Cum abordezi conceptele științifice complexe pentru ca tinerii cititori să le înțeleagă și să le găsească interesante în scrisul tău?
Susanne: Primul lucru este să rămâi în concret. Creez situații care explică. Un lanț de molecule de apă poate fi vizualizat prin copii care se țin de mâini și formează un zid care nu lasă pe nimeni să treacă. Atunci când vine vorba de explicarea modului în care funcționează o turbină într-o centrală hidroelectrică, prezint exemplul unui dinam de bicicletă pe care fiecare copil îl cunoaște. Expresivitatea și analogiile sunt importante. Un alt punct important este să omiți lucrurile neimportante și să te concentrezi pe esențial. Și mai presus de toate: umorul. Există întotdeauna aspecte amuzante în povești. Dacă zâmbești, nervii din fața ta îi transmit creierului tău că ești bine, te simți pozitiv. Și acesta este contextul pentru învățare.

Cartea pare să ofere o combinație între povestire și informații factuale. Poți elabora cum echilibrezi aceste elemente pentru a crea o experiență de învățare eficientă pentru copii?
Susanne: Poveștile povestite în carte sunt mai importante decât faptele. Poveștile deschid emoțional, te fac curios: cum va continua totul. Va reuși Marc și sora sa să construiască o centrală hidroelectrică? Va strânge Abdi suficient de mulți bani pentru fântâna din Somalia, va trece Amina examenul de înot? Și așa mai departe. Poveștile conduc și la întrebările științifice. Altfel nu ar fi nevoie să găsești răspunsuri. Răspunsurile, care explică aspecte fizice, de mediu sau emoționale ale mai multor fenomene ale elementului, ocupă aproximativ 30% din poveste. Nu mai mult. Evit să supraalimentez copiii cu răspunsuri, aș dori să găsească și mai multe întrebări.

Expresivitatea și analogiile sunt importante. Un alt punct important este să omiți lucrurile neimportante și să te concentrezi pe esențial. Și mai presus de toate: umorul. Există întotdeauna aspecte amuzante în povești. Dacă zâmbești, nervii din fața ta îi transmit creierului tău că ești bine, te simți pozitiv. Și acesta este contextul pentru învățare.
Susanne Orosz, autor 

În ce fel crezi că cărțile precum ale tale pot susține și îmbunătăți inițiativele de educație pentru mediu în școli și grădinițe? Ce strategii sau activități sugerezi pentru educatori pentru a-și încorpora eficient cartea în curriculumul lor de predare?
Susanne: Cărțile pot fi o contribuție la educația pentru mediu deoarece arată căi de rezolvare a problemelor de mediu. Ele motivează la schimbarea comportamentului nostru. Dar nu există conștiință vinovată, nici deget arătător amenințător, ci întotdeauna o mulțime de posibilități pentru mai bine. Și copiii vor mereu o schimbare pentru mai bine. Ei sunt profund îngrijorați de bine, mult mai mult decât adulții. Sunt convinsă că acest lucru este un fapt.

Cum pot părinții și educatorii să folosească acasă cartea pentru a conștientiza problemele de mediu cu copiii lor?
Susanne: Aș sugera să răsfoiți cartea și să priviți ilustrațiile. Sunt extraordinare, speciale și amuzante și invită la dialog. Ce s-ar fi putut întâmpla aici, ce se întâmplă acolo? Imaginile ilustratorului minunat, Maike Töpperwien, stimulează dorința de poveste.

Poți împărtăși experiențe de la cititori sau educatori care au folosit cartea ta în sălile de clasă sau acasă?
Susanne: Îmi amintesc o situație minunată în timpul unei lecturi din carte într-o grădiniță. Am citit povestea despre ploaie, am adus chitara mea, am cântat împreună melodia unui strop de ploaie numit Fridolin și am făcut experimente. Îmi plac experimentele și întotdeauna fac câteva dintre ele când citesc. În acea zi am adus un furtun, un lighean și o piscină pentru a arăta direcția în care curge întotdeauna apa. Am întrebat copiii ce s-ar putea întâmpla dacă aș pune apa din lighean în furtun. Toți erau siguri că ar curge până la piscină. O fetiță de aproximativ patru ani a negat că apa ar coborî, era convinsă că direcția apei ar fi înainte și înapoi. Am fost foarte amuzat și am întrebat-o cum poate susține așa ceva. Ea a răspuns: Am văzut cu ochii mei. Ceilalți au început să râdă, dar apoi ea a explicat: Am văzut asta când eram în vacanță cu părinții mei la Marea Nordului. Apa se mișcă înainte și înapoi acolo. Am înțeles că se referea la maree și am fost foarte impresionată. Așa că niciodată să nu subestimezi copiii.

Ca susținător al educației pentru mediu, ce rol vezi că au cărțile precum ale tale în modelarea mentalității și comportamentului generațiilor viitoare către sustenabilitate?
Susanne: Rolul cărților – indiferent dacă sunt pentru copii sau adulți – este de a te ajuta să devii sensibil, de a pune întrebări. Ele ajută la înțelegerea relațiilor între cauză și efect. Sper că prin această carte copiii învață să aprecieze apa și să se simtă responsabili față de mediu.