Fără ei, bibliotecile ar fi mai goale: faceți cunoștință cu traducătorii DPH
Astăzi se sărbătorește Ziua Internațională a Limbii Materne în întreaga lume, cu scopul de a promova diversitatea lingvistică și culturală, precum și multilingvismul. A fost anunțată de UNESCO pentru prima oară la 17 noiembrie 1999 și a fost recunoscută de Adunarea Generală a Națiunilor Unite prin aceeași rezoluție prin care 2008 a fost declarat Anul Internațional al Limbilor. Cu ocazia acestei zile, am invitat câțiva traducători să ne vorbească despre meseria lor, despre provocări și nu numai. Pentru că ei sunt eroii mai puțin cunoscuți ai poveștilor noastre preferate, cei care ne ajută să facem cunoștință cu personaje noi, care contribuie la libera circulație a operelor literare în întreagă lume.
Daniel Voicea, traducătorul lui Blu în misiune în jurul lumii, una dintre cărțile ce a contribuit la conștientizarea dezbaterilor legate de protejarea mediului în rândul celor mici, are o experiență de 16 ani ca redactor de carte, corector, copyrighter și, nu în ultimul rând, traducător din limba franceză cu fix 100 de titluri apărute până în clipa de față.
Consider că traducerea reprezintă o activitate minuțios de frumoasă. Traducând în mod constant din 2008 și până în prezent, din diverse domenii, precum cărți practice, psihologie, dezvoltare personală, beletristică, istorie, gastronomie, parenting și, nu în ultimul rând cărți pentru copii pentru diverse edituri din România, printre care, desigur, și DPH, am dobândit o experiență și câteva abilități aparte pe care doresc să mi le rafinez și să le îmbunătățesc în continuare. Această muncă deosebită, mai ales într-o lume care se digitalizează și se schimbă în fiecare clipă, te schimbă ca om, sau, mai bine zis, te ajută să rămâi uman într-un univers ce se automatizează în mod constant. Acest lucru este cu atât mai valabil în privința cărților pentru copii, întrucât, pentru a traduce cum trebuie o asemenea carte, este nevoie să te conectezi la copilul din tine. Atunci când te bucuri la fiecare pagină, când descoperi, sau, mai bine zis redescoperi lumea cu ochi și suflet de copil, în mod sigur textul rezultat va fi unul de calitate, citit cu plăcere de cei mici și cei mari deopotrivă,spune traducătorul.
Daniel Voicea: Poezia este practic intraductibilă
Astfel, lectura unei povești de pildă ajută la menținerea și formarea unei legături între generații diferite, prin care se pot transmite diverse valori, principii, învățăminte, adaugă acesta.
De asemenea, atunci când povestea respectivă aparține unei culturi străine, acest lucru duce la o cunoaștere mai amplă asupra lumii și a celor de lângă noi. Iată motivul pentru care un traducător ocupă încă un loc important în peisajul editorial, întrucât prin efortul lui se realizează practic transmiterea cunoștințelor și a diverselor tipuri de informații de la o cultură la alta, și de la o generație la alta, este de părere Daniel Voicea.
Care a fost cea mai mare provocare pentru Daniel în munca sa de traducător? Fiecare traducere prezintă dificultățile ei, iar acestea, cu cât sunt mai mari, cu atât te forțează să dai tot ce ai mai bun și să evoluezi în permanență. Cum prima dragoste nu se uită niciodată, la fel se întâmplă și cu prima traducere. În cazul meu a fost vorba despre o carte de amenajări interioare. Deși textul era relativ mic, să spunem că am transpirat foarte mult la acea primă traducere, mai ales pentru că, nefiind familiarizat cu domeniul respectiv, am fost forțat practic să caut și să învăț foarte rapid limbajul de specialitate. Problema majoră era faptul că materialele respective nu se găseau atunci în România, a fost o muncă titanică să le caut, să le găsesc, să le traduc în limba română. Desigur, după ce am reușit acest lucru, am primit o listă cu materialele respective explicate pe care cineva uitase să mi-o dea la tradus, și care mi-ar fi ușurat foarte mult toată treaba de la bun început, a povestit Daniel Voicea.
Desigur, fiecare provocare vine și cu o parte bună, iar în cazul acesta: Cel mai important lucru pe care l-am învățat din această primă experiență de neuitat a fost faptul că trebuie să cercetezi și să te adaptezi mereu, indiferent dacă este vorba despre un domeniu pe care îl stăpânești, sau despre unul cu care iei contact pentru prima dată în viață. În același timp, o carte de câteva pagini doar îți poate crea niște probleme mai mari ca una de sute de pagini. În cazul cărților pentru copii, uneori pot apărea dificultăți referitoare la traducerea unor nume sau a unor versuri ori strofe din cântecele aparent nevinovate. În acele momente îți amintești cu certitudine faptul că poezia este intraductibilă practic, și tot ce poți să faci este să oferi cititorilor o versiune și un mesaj cât mai apropiate de cele din limba-sursă.
De asemenea, am dorit să aflăm de la Daniel dacă el consideră că există diferențe culturale majore între copiii care citesc cartea în original și cei care trăiesc povestea cu ajutorul traducerii. Copiii sunt la fel peste tot, indiferent de cultura în care se nasc, la fel și mecanismul care se pune în mișcare în privința învățării unei limbi sau cel al receptării unui mesaj. Originalul îți asigură practic, sau ar trebui să îți asigure transmiterea corectă a mesajului dorit de către autor. Cu toate acestea, lucrurile nu se petrec în acest mod de fiecare dată, iar uneori mesajul este denaturat chiar în limba-sursă, fie de cititori, fie chiar de autor. Copiii care trăiesc povestea cu ajutorul traducerii văd practic lucrurile prin ochii traducătorului, iar acesta, dacă tratează lucrurile cu seriozitate maximă, nu lucrează mecanic, altfel spus, cercetează fiecare amănunt și pune suflet în ceea ce face, luându-și timp să creeeze mai multe variante de traducere până când o descoperă pe cea mai potrivită, privind, la rândul lui, lumea cu ochi și suflet de copil, cu siguranță va reuși să le ofere celor mici o lectură de neuitat, chiar și atunci când aceștia vor înainta în vârstă și poate, peste ani, își vor aminti cu plăcere de o poveste din copilăria lor pe care o vor transmite acum, la rândul lor, propriilor copii. Traducătorul care va reuși acest lucru va trece cu siguranță de la stadiul de acrobat al cuvintelor la cel de maestru neuitat al artei literare, a mai spus Daniel Voicea.
Mai multe detalii despre traducător și cărțile pe care le-a adus mai aproape de cei mici aici: Ai făcut cunoștință cu Blu? Interviu cu Daniel Voicea, traducător
Elisabeta Ursu: Nu citesc cărțile înainte, îmi permit să intru în flow
Cu siguranță mulți dintre cititorii noștri au descoperit-o pe Luna, fetița din Pădurea Magică ce a reușit să vorbească cu animalele și astfel să le vină în ajutor. Traducătoarea acestei serii bestseller este Elisabeta Ursu. Ea spune că traducerile sunt pentru ea un hobby, un prilej de relaxare pentru că iubește să descopere personajele și poveștile ce le leagă, pagină cu pagină. Îmi face o plăcere deosebită să citesc cărțile pe măsură ce le traduc. Nu citesc cărțile înainte, ci îmi permit să intru într-un flow, și să imi păstrez curiozitatea, până când ajung la ultimul rând de tradus, spune Elisabeta. Ideea de a traduce cărți a încolțit încă de pe bancile facultății, dar motivatia sa a venit mai ales din faptul că, având o fiică, și-a dorit să-i poată citi cărți traduse de ea. Despre ce înseamnă să fii traducător Elisabeta spune că este destul de vag atunci când este vorba de beletristică. Cu fiecare traducere pe care o fac, imi dau seama si mai mult de cat de asemanatori suntem noi, oamenii, in gandire si in a simti, in emotii, in ciuda diferentelor culturale evidente, este de părere Elisabeta.
Care este cartea sau personajul care a adus cele mai multe provocări în munca sa de traducător? As numi-o pe Luna. Este personajul meu preferat, destul de capricios, si destul de greu de redat in traducere. În ciuda faptului ca este un personaj dintr-o carte pentru copii, mi se pare un personaj complex, a mai spus Elisabeta.
Despre diferențe culturale între copiii care citesc cartea în original și cei care trăiesc povestea cu ajutorul traducerii, specialistul spune: Am auzit de carti la care traducerea era mai apreciata decat originalul. Cred ca orice traducator își pune amprenta pe traducerea pe care o face. Aici conteaza foarte mult cum alege el cuvintele, cat de bine interpreteaza trasaturile de caracter si simtirile personajului din original, dar si cat de bine reuseste sa le redea in traducerea pe care o face. Cu toții filtram realitatea in functie de spațiul cultural in care am crescut, sau in care ne aflam. Asadar, este imposibil ca aceasta influenta sa nu fie evidenta in traducere. Cu toate acestea, nu cred ca exista diferente culturale majore intre copiii care citesc originalul si cei care citesc traducerile.
Mai multe despre Elisabeta și ce a însemnat pentru ea să traducă Luna și Pădurea Magică aici: Elisabeta Ursu, traducător: Luna le arată copiilor că este în regulă să greșești
Atât Blu în misiune în jurul lumii, cât și seria Luna și Pădurea Magică fac parte dintr-un proiect amplu al editurii Didactica Publishing House, care vizează promovarea circulației internaționale a operelor literare de înaltă calitate și accesul copiilor români la literatura europeană pe segmentul de mediu, ecologie și salvarea planetei. Acesta include publicarea a 16 titluri apreciate internațional, publicate inițial în Franța, Germania și Suedia.
Toate cărțile selectate abordează subiecte despre mediu, ecologie și viața pe planetă, prin povești captivante, pe înțelesul tuturor. Conținutul lor tratează teme majore precum schimbările climatice, influența omului asupra naturii, importanța protejării animalelor pe cale de dispariție în special, dar și a animalelor în general ori risipa excesivă de resurse. Proiectul este cofinanțat prin programul Europa Creativă.
Diana Trăncuță: A fi traducător înseamnă că muncesc cu sens
Continuăm seria discuțiilor cu Diana Trăncuță, care semnează numeroase traduceri din limba engleză.
Ce înseamnă pentru tine să fii traducător și să contribui la a ajuta poveștile din alte țări să circule?
Pentru mine, să fiu traducător înseamnă, deja de câțiva ani, să mă trezesc dimineața convinsă că muncesc cu sens, mai ales în contextul în care o mare parte dintre cărțile pe care le-am tradus sunt destinate cititorilor tineri și foarte tineri. Eu însămi am început să citesc de mică și, deși atunci nu mă gândeam nicio clipă la drumul unei cărți de pe masa autorului până în mâinile mele, mi-am dat seama, în timp, că romanele și poveștile pe care le citeam mă captivau și datorită muncii traducătorului. Traducătorul reușise să redea, pe înțelesul meu, vocea unui autor care scrisese într-o altă limbă decât a mea, într-un alt secol decât cel în care trăiam eu, la sute de kilometri distanță de soba lângă care citeam. Iar asta mi se pare și un fel de magie. Încerc să fac același lucru în cărțile traduse de mine – să recreez, în limba română, universul unor personaje, cu emoții, gânduri, frământări, pe care, deși le descopăr pentru prima oară, mă străduiesc mai întâi să le înțeleg, să mă transpun cumva în locul și în lumea lor.
Care este cartea/personajul care a adus cele mai multe provocări în munca ta de traducător?
Nu am o carte anume în minte; cred că fiecare carte a venit cu propria provocare, diferită de la caz la caz, fie că a fost vorba de termeni specializați dintr-un domeniu pe care nu-l stăpânesc mai deloc (fizică sau matematică), fie că au fost jocuri de cuvinte intraductibile în română. Autorii englezi de acum un secol sau două sunt o provocare pentru mine, din cauza limbajului și expresiilor care nu seamănă neapărat cu engleza cu care suntem noi obișnuiți. Și, bineînțeles, rimele și poeziile, în general, reprezintă mereu o provocare, deși satisfacția pe care o am după ce le potrivesc cât mai bine și le recit cu voce tare este pe măsură.
Crezi că există diferențe culturale majore între copiii care citesc cartea în original și cei care trăiesc povestea cu ajutorul traducerii? Cum intervine aici traducătorul?
Cred că există diferențe culturale atunci când discutăm despre cărți contemporane, când un copil chiar trăiește în lumea descrisă în paginile pe care le citește și mă refer aici la spațiul geografic propriu-zis. Un copil dintr-un oraș englezesc normal că se va regăsi mai mult în locurile despre care citește, poate că unele îi sunt cunoscute, poate vizitează muzeele sau parcurile pe care le descrie autorul. Un copil care trăiește povestea cu ajutorul traducerii poate că în realitate nu va păși niciodată în aceste locuri. Dar știe că există, este conștient de lumile aflate dincolo de a lui, iar faptul că citește despre aceste lumi în limba maternă îl ajută să se apropie de ele. Și această apropiere nu ar exista în lipsa traducătorului care creează o punte între universul copilului și cel al autorului. Altfel, dacă vorbim de cărți scrise în alte timpuri istorice, ele le sunt străine copiilor de astăzi indiferent dacă aceștia le citesc în original sau prin intermediul traducerii. Și copilul care îl citește pe Jack London în original și cel care citește o traducere descoperă aceleași aventuri într-o lume sălbatică și rece pe care, în realitate, niciunul nu are cum să o cunoască vreodată. Iar faptul că amândoi au această șansă – extraordinară – se datorează (și) traducătorului.
Ana Maria Scarlat: Traducătorul este ajutorul lui Moș Crăciun
Să fiu traducător este un vis devenit realitate, spune Ana Maria Scarlat, traducător de limba engleză. Pe lângă faptul că am ocazia să mă dezvolt și să învăț din toate cărțile care îmi trec prin mâini, cel mai important lucru este că ajut la diversificarea lecturilor de toate vârstele. Din punctul meu de vedere, traducătorul acționează precum ajutoarele lui Moș Crăciun, împachetează cadoul și îl înfrumusețează ca să placă celor mici, dar rămân în umbră, știm că există, știm că au contribuit la cadou, știm că și-au dat interesul să facă totul cât mai potrivit pentru noi, dar cadoul în sine a rămas neschimbat, e cel pe care l-a ales Moș Crăciun. Asta face și traducătorul, înfrumusețează cartea (cadoul) folosind cuvinte pe înțelesul celor pentru care traduce, dar rămâne în umbră, nu face modificări foarte mari sau care să schimbe cu totul ceea ce a vrut autorul (Moș Crăciun) să transmită.
Ana Maria consideră că toate cărțile și personajele sunt dificile, dar doar la început. Apoi, ca atunci când ajungi să cunoști o persoană mai bine, lucrurile încep să devină mai ușoare, mult mai plăcute și distractive. Chiar și dacă citești cartea înainte să te apuci de traducere, tot nu reușești să surprinzi toate detaliile care fac un personaj să fie remarcabil sau o carte să fie interesantă, este de părere traducătoarea. Eu, de exemplu, mă împrietenesc cu personajele abia după 2-3 capitole, dar la final suntem cei mai buni prieteni, mărturisește Ana Maria.
În ceea ce privește felul în care este citită o carte, ea consideră că diferențele culturale intervin pentru că fiecare copil trăiește într-o anumită țară, cu anumite valori. Nu cred că există diferențe atât de mari încât un copil să nu se regăsească sau să nu se poată bucura de o lectură oricât de diferită ar fi de lumea în care trăiește el. Ba dimpotrivă, cred că micile diferențe îl ajută să vadă că există și alte posibilități și că lumea e diversă. Cred că traducătorul este ca un portal magic care absoarbe povestea și apoi o eliberează în forma ei cea mai potrivită pentru cititori, astfel încât să fie accesibilă, ușor de înțeles, dar să păstreze tot spectacolul de culoare pe care l-a creat autorul, mai spune Ana Maria Scarlat.
Elena Vîlceanu: Rolul traducătorilor este de a păstra tâlcul poveștii
De Ziua Limbii Materne am stat de vorbă și cu Elena Vîlceanu, traducător de limba engleză.
Ce înseamnă pentru tine să fii traducător și să contribui la a ajuta poveștile din alte țări să circule?
A fi traducător înseamnă, mai întâi, a înțelege pe deplin un text literar: traducătorul dedică timp, suflet și atenție operei originale, pentru a descoperi semnificația și subtilitățile din spatele cuvintelor. Apoi, misiunea sa este de a reda cu devotament și acuratețe respectiva semnificație, sentimentul, evenimentele și ideile descrise de autor.
Care este cartea/personajul care a adus cele mai multe provocări în munca ta de traducător?
Cea mai mare provocare de până acum, în munca mea de traducător, a fost noua traducere a romanului Călătoriile lui Gulliver.
Crezi că există diferențe culturale majore între copiii care citesc cartea în original și cei care trăiesc povestea cu ajutorul traducerii? Cum intervine aici traducătorul?
Cred cu tărie că o traducere bună constituie poarta către noi lumi la care altfel, copiii nu ar avea acces. Rolul traducătorului este de a păstra elementele culturale din povestea originală, de a oferi cititorilor, în limba lor, tâlcul, expresiile și morala poveștii, păstrând totodată traducerea cât se poate de fidelă și apropiată textului original.
Elisabeta Ivan: Traducătorul trebuie să se folosească de o subtilitate aparte
Lumea poveștilor este mai bogată și datorită Elisabetei Ivan, care ne-a vorbit despre rolul traducătorului. Consider că transpunerea operei din limba originală într-o altă limbă nu este o întreprindere ușoară, deoarece este foarte important ca traducătorul să cunoască bine limba sursă, cu toate nuanțele ei colocviale. De asemenea, este important să țină cont de cultura și civilizația țării din epoca respectivă, ceea ce înseamnă să fie familiarizat cu istoria, tradițiile, arta, arhitectura etc., iar asta nu-i deloc simplu, a explicat Elisabeta.
Una dintre cărțile provocatoare pentru aceasta este un roman din categoria Young Adult, înduioșător și emoționant. Cartea care mi-a oferit cele mai multe provocări în munca mea de traducător, consider că aeste „Instrucțiuni de folosire pentru o inimă la mâna a doua”, autor Tamsyn Murray, din pricina faptului că povestea este, în principal, despre viața și traumele unor adolescenți, este despre confruntarea viitorului, oricât de înfricoșător ar părea și despre cum îți poți vindeca inima, indiferent de cât de mult ar durea, spune traducătoarea.
În ceea ce privește felul în care mesajul unei cărți ajunge la cititori, în funcție de limba în care citesc opera literară, aceasta este de părere că nu pot fi diferențe culturale majore între copiii care citesc cartea în original și cei care trăiesc povestea prin intermediul traducerii, căci traducătorul de literatură trebuie să cunoască registrele stilistice și, astfel, să poată reda textul original într-o limbă frumoasă, folosindu-se de o subtilitate aparte. Mai mult, este vorba de o cultură multilaterală pe care traducătorul trebuie s-o aprofundeze, pentru a înțelege toate resorturile operei de artă și toate nuanțele limbii țintă, pe care apoi să le transpună cu măiestrie în textul traducerii, a mai spus Elisabeta Ivan.
Ioana Fotescu: Rolul traducătorului este să traducă cu empatie
Încheiem seria interviurilor cu traducătorii noștri dragi cu Ioana Fotescu, traducător de limbă engleză.
Ce înseamnă pentru tine să fii traducător și să contribui la a ajuta poveștile din alte țări să circule?
Scriitoarea și jurnalista americană Joan Didion a spus că „ne spunem povești pentru a putea trăi”. Ca traducător simt că am un mic rol în a ajuta poveștile să ajungă la cititorii care au nevoie de ele. Traducătorul trebuie să înțeleagă, să pătrundă el însuși textul de tradus pentru a putea să îi dea viață în limba în care traduce. Trebuie să găsească, cu măiestrie, cuvintele potrivite. Trebuie să îi fie fidel autorului, dar și limbii în care traduce. Cred că rolul traducătorului este acela de a traduce cu empatie, gândindu-se mereu la cum va fi experiența cititorului în momentul în care va citi cartea.
Care este cartea/personajul care a adus cele mai multe provocări în munca ta de traducător?
Prima carte de povești pe care am tradus-o a fost Aventurile lui Huckleberry Finn (variantă adaptată). Țin minte că atunci mi s-a părut foarte important să îmi ajustez stilul de traducere (eu venind din lumea traducerilor medicale și juridice) pentru ca povestea să fie una pe înțelesul și pe placul celor mici. Mai târziu, am aflat că orice carte vine cu propriile ei provocări.
Crezi că există diferențe culturale majore între copiii care citesc cartea în original și cei care trăiesc povestea cu ajutorul traducerii? Cum intervine aici traducătorul?
La modul ideal, diferențele culturale nu sunt majore între cartea originală și traducere. Însă cred că în practică acestea sunt uneori inevitabile. Traducătorul intervine prin efortul de a reda cât mai fidel povestea în ciuda acestor diferențe, prin a face tot posibilul pentru a nu pierde tâlcul și pildele – mai ales atunci când cartea originală este plină de povețe pentru copii. Iar atunci când cartea deschide o ușă către o lume fictivă, cred că orice intervenție a traducătorului trebuie făcută cu grijă, pentru a nu pierde prin traducere magia originală a poveștii.
Sperăm ca, data viitoare când veți închide zâmbind o carte să vă gândiți cu drag și la cei care au adus-o mai aproape de voi, cu traducerea operei originale. Iar noi le mulțumim tuturor colaboratorilor noștri pentru contribuția lor extraordinară la a face lumea poveștilor mai bogată pentru cititori mici și mari.
