Loredana Dinu, blogger parenting: ”Cărțile fac același lucru ca și copacii, mă ajută să respir”
Pe Loredana Dinu sigur o știți ca Mama de Matei, blogul unde scrie din 2015, la câteva luni după ce a devenit părinte. Este un susținător al lecturii, un cititor înfocat și o mamă care și-a învățat băiețelul să iubească și el cărțile din primii ani de viață. Cărțile reprezintă pentru Loredana o poartă pentru cunoaștere, dar și o modalitate de a petrece timp de calitate alături de fiul ei.
Am discutat pe larg cu Loredana despre cum vede ea relația cu cărțile, din perspectiva sa de părinte, dar nu numai și vă invităm să-i descoperiți o latură poate mai puțin cunoscută.
De ce este atât de importantă lectura la voi în familie?
Pentru mine cărțile fac același lucru pe care îl fac și copacii: mă ajută să respir. Să respir când simt că mă sufoc în lumea asta ce se învârtește tot mai amețitor și haotic, să respir ca să mă adun atunci când nu mai găsesc o cale de ieșire, să respir ca să mă întorc la mine.
Lectura și cărțile îmi sunt refugiu, dezvoltare, casă, învățare, soluție.
Pentru Matei cărțile sunt o altă lume, un univers fascinant în care orice este posibil. Reprezintă calea spre orice domeniu de cunoaștere.
Cât de des îi citești lui Matei și ce fel de cărți preferă?
Îi citesc lui Matei zilnic, cel puțin o poveste pe zi. De obicei, este povestea înainte de somn. El își alege cartea. Uneori alege o poveste mai lungă, ce se întinde până la 20-25 de minute, alteori își alege două-trei povestioare scurte. Timpul dedicat cititului, în medie, pe zi, este de 30 de minute. Se întâmpla când era mai mic ca în timpul zilei să răsfoiască singur cărțile și să îl aud din dormitor cum se preface că citește acele cărți pe care le are mai demult și pe care le știe pe dinafară.
Cum crezi că-i ajută cărțile pe copiii să se dezvolte/să–și însușească noțiuni noi?
Copiii noștri au un noroc și un avantaj fantastic pentru că există o multitudine de cărți care le explică orice concept din lumea asta, pe limba lor, cu desene ușor de înțeles.
Matei are 7 ani, dar știe despre fotosinteză deja de un an. Nu cunoștea acest termen, dar știa că plantele ne oferă oxigen, pe care noi îl respirăm, fără de care noi nu am mai exista.
Știa că nasul, urechile și gâtul, funcționează cumva împreună, că sunt un sistem. Știa că Pământul este a treia planetă de la Soare și știa despre Pluto că nu este chiar o planetă de-adevăratelea, că este de fapt o planetă-pitică, ea neîndeplinind condițiile de a fi declarată planetă. Și toate au fost învățate natural, ușor, din cărțile pe care le-am citit.
Cărțile disponibile astăzi pentru învățare sunt mult mai prietenoase cu copiii, în comparație cu manualele și cărțile din biblioteca școlii, disponibile pe vremea noastră. Și în plus, învățarea într-un cadru relaxat este modul ideal de învățare.
Copilul pune întrebări când simte nevoia, se oprește acolo unde nu îi este clar și dacă este un domeniu care îi place, se întoarce la cartea respectivă de fiecare dată.
Cărțile îl ajută să își descopere pasiuni.
Cum alegi cărțile? Datorită mesajului, ilustrației, recomandărilor?
În ceea ce mă privește pe mine, eu citesc și încerc, cam tot ce îmi pică pe mână. Sunt foarte curioasă să citesc stiluri noi și diferite de scriere, să urmăresc perspectiva fiecărui scriitor. În ceea ce privește cărțile pentru Matei, urmăresc mai întâi subiectul abordat, modul în care este transmis mesajul și ilustrațiile.
Pentru copii, și pentru procesul de învățare și de dezvoltare al imaginației, ilustrațiile capătă, în opinia mea, o importanță mai mare de 50%.
Pentru că pentru un copil care nu știe să citească și care are o singură posibilitate de implicare, aceea de a asculta textul, singura lui variantă este de a urmări povestea pe harta ilustrațiilor. Și astfel, se simte implicat în momentul citirii poveștii.
Am observat acest lucru în timp ce îi citeam Aventurile lui Habarnam. Ilustrațiile sunt în mare parte alb-negru, mai degrabă schițate, cu două-trei imagini pe capitol. La un moment dat, își pierdea răbdarea și se foia, se juca cu degetele, pentru că el nu avea nimic altceva de făcut. Alteori, dădea ușurel paginile, în timp ce eu citeam, ca să se uite la următoarele imagini. Prin urmare, ilustrațiile ajută mult copiii să se implice în poveste și să asculte mai atent.
Crezi că ar trebui să citim mai mult? Părinții de azi sunt o generație care conștientizează importanța cărților?
Cred că părinții ar trebui să le citească copiilor, începând cu vârsta zero. Mai ales că acum variante sunt. Cărțile senzoriale spre exemplu sau cărțile cauciucate ori cartonate. Cărticele ce nu au texte pe ele, și nici nu trebuie, ci doar imagini. Părintele poate povesti orice despre desenul de pe pagină. O rață care face mac-mac sau un pește care își țuguie buzele într-un mod amuzant.
Cititul face ca interacțiunea dintre părinte și copil să vină mai ușor.
Nu trebuie să inventezi jocuri, nu trebuie să te dai peste cap. Trebuie doar să îți urci cartea și copilul în poală și să dai drumul la citit. Și uite așa, ai măcar zece minute cu timp autentic, doar tu și copilul, prezenți aici și acum, fără ca mintea să alerge prin alte locuri.
Încurajez cititul pentru ca mai târziu, aproprierea copiilor de cărți și de manuale, de învățat să se facă mai ușor, natural. Copiii să asocieze cărțile cu sentiment de căldură, siguranță, relaxare, dezvoltare.
Cumperi cărți lunar? Ai vrea să cumperi mai multe, mai puține?
Nu țin neapărat un scor. Dar îi cumpăr dacă am ocazia sau dacă văd ceva și îmi place. Luna trecută am cumpărat cincisprezece cărți, într-o singură comandă. De asemenea, suntem abonați la o bibliotecă privată, prin intermediul serviciului soțului meu, unde facem două comenzi pe lună. Eu îmi iau opt cărți pe lună, lui Matei două. Deci în fiecare lună, citește cel puțin două cărți noi.
Cu siguranță i-aș cumpăra mult mai multe, el se bucură mult pentru fiecare carte nouă pe care o primește și care îi rămâne în bibliotecă.
Crezi că oferta de carte din piața din România este suficient de variată? Ce ai schimba tu, ca părinte?
Comparativ cu copilăria mea, a generației noastre, da, consider că există o varietate de cărți. Găsești cărți care să explice pe înțelesul copiilor o mulțime de concepte, de la știință exactă până la filisofie, despre moarte, despre divorț, despre etapele noi (grădiniță, școală, frățiori șamd).
Dacă aș putea să schimb totuși ceva sau să intervin cumva, ar fi să înființez o comisie de verificare și aprobare a cărților, înainte de a fi tipărite. Există o mulțime de cărți cu mesaje nepotrivite ori prost traduse, care fac mai mult rău decât bine.
Am cumpărat la un moment dat o carte cu basmele copilăriei (Punguța cu doi bani, Cenușăreasa etc), iar pe lângă exprimarea greoaie în limba română, existau inclusiv expresii nepotrivite vârstei de până în cinci ani care ar fi putut fi înlocuite cu succes cu altele mai potrivite.
Trebuie să fim foarte atenți ce fel de informație oferim copiilor pentru că o absorb imediat, iar dacă îi oferi o informație greșită în primii ani de viață, informația se va lipi foarte bine de ei. Ca să corectezi mai târziu, va fi ceva mai mult de lucru și va genera confuzie și efort.
Ar trebui să existe o comisie, un soi de filtru pe care nu toți părinții reușesc să îl aplice, părinți care de altfel au intenții bune. Sau poate în loc de comisie ar putea fi o echipă de editori care să adapteze cărțile pentru copiii într-un mod în care să le fie folositoare. Acum că am așternut această idee, începe să înflorească tot mai mult în mintea mea. Oare ar fi posibil așa ceva? Aș face asta cu mare bucurie.
Citești cărți de parenting, ghiduri de predare, metodologii? Cum ți se par?
Citesc și am citit mult și prin prisma școlii pe care am finalizat-o recent și prin prisma meseriei pentru care mă pregătesc, anume cea de psiholog. Iată care este părerea mea.
Cărțile de parenting te ajută în aceeași măsură în care te ajută și cărțile de dezvoltare personală. Te ajută doar dacă știi să iei fiecare informație cu măsură și nu te demoralizezi și mai tare pentru că nu ești modelul perfect de părinte.
Sunt cărți de ajutor și prietenoase pentru părinți, dar sunt și cărți care sunt mai greu de digerat, cu concepte mai complicate, confuze, care nu fac decât să producă și mai multă confuzie și frustrare în rândul părinților. De aceea, ar fi minunat ca aceste cărți să reprezinte doar o parte din suportul pe care noii părinți îl au, ar fi de dorit ca aceștia să aibă cu cine discuta măcar aceste informații, și eventual să caute astfel de cărți mai degrabă prin recomandare de la alți părinți care le-au găsit utile.
Cărțile de parenting sau metodologiile nu ar trebui niciodată să înlocuiască interacțiunea și suportul social (părinți, prieteni, medicul pediatru, preoți, psihologi). De asemenea, cred că este destul de dificil să surprinzi întreaga idee de parenting doar într-o carte și probabil tocmai de aceea blogurile de parenting sunt urmărite – pentru că oferă o variantă ceva mai realistă, care se întinde pe mii de articole, ani întregi.
Doar că, ca și în orice alt domeniu, trebuie să avem grijă de unde ne luăm informațiile, să vedem cum suntem noi, să discutăm cu cei din jurul nostru și abia apoi să hotărâm dacă nouă ni se potrivește.
Acest mini-interviu face parte dintr-o serie prin care ne propunem să deschidem conversația despre importanța cititului în familie și impactul asupra educației copiilor. Vom invita alături de noi creatori de conținut, părinți, cadre didactice și nu numai care sperăm să vă inspire prin alegerile și cuvintele lor. Pentru că noi, la Editura Didactica Publishing House, #EducațiaContează.
